Cei doi gentlemeni din Verona

            Îmi place să greșesc. Îmi place ca ideile mele preconcepute să fie întoarse împotriva mea chiar de către mine.

            În primele 10 minute ale piesei „Cei doi gentlemeni din Verona” am crezut că am greșit venind în această seară (9 martie 2013) la premieră; la jumătatea piesei nu mai îmi părea rău, iar la final piesa mă cucerise. Abordarea modernistă își trădase, în sfârșit, ineditul, iar comedia își scoase la iveală drama( și viceversa).

            Așa că, doamnelor și domnilor, haideți și dumneavoastră să fiți cuceriți de acest spectacol în regia Adei Lupu! Haideți să fiți încântați de Ramona Dumitrean, Romina Merei, Cătălin Herlo, Cristi Grosu, Dragoș Pop și mulți alții! Veniți și veți vedea un Shakespeare Cotidian, un Shakespeare care este printre dvs.!

Benvenuti in Italia

            Sunt extraordinar de fericit că într-o perioadă în care multă lume caută filme de acțiune sau S.F., există și persoane ca și Sorin Misirianțu (regizorul filmului), care vor să arate o oarecare normalitate a vieții cotidiene.

            În special, este foarte interesant faptul că de vorbește despre drama unui actor și a familiei sale care se mută în Italia din cauza condițiilor proaste de viață din românia și din cauza imposibilității de a-și întreține familia (un alt subiect de actualitate, mai ales în 2010 când a fost lansat scurtmetrajul).

            Cristi Rigman, Sorina Tițe, Cătălin Herlo, Dan Chiorean și micuțul Ștefan Simion, în producția asociației „Vocea românilor”, Scuola di Cinema, AfiFilms Cluj și a societății România s.r.l., prezintă 23 de minute de comedie, dramă și de o ambianță familiară, atât datorită temei cât și a spațiilor unde a fost filmat (Cluj și Roma).

Artă

            

            Trecând peste tot ce a fost acest scenariu de Yasmina Reza, peste toate premiile, peste toate premiile pe care le-a câștigat (prencum Marele Premiu „Moliére” pentru cel mai bun autor și cel mai bun spectacol 1995), rămânem totuși cu ceva incredibil, cu ceva cu adevărat pur prin simplitate, originalitate și onestitate.

            De ce spun asta? Pentru că e prima dată când văd un spectacol care m-a lăsat cu gura căscată și trebuie să mă „storc” să scriu ceva despre el. Artă nu este o piesă care apelează către rațiunea ta, ci care apelează către sufletul tău, tocmai deoarece te poți vedea pe tine însuți, oricine ai fi, pe scenă.

            Dan Chiorean (Serge), Sorin Misirianțu (Marc și regizorul) și Ruslan Bârlea (Yvan) arată, de fapt, relația dintre ceu mai buni prieteni. Arată faptul că drama, comedia și chiar răutatea ce ia naștere între ei/voi nu înseamnă nimic, deoarece această relație este o entitate de sine-stătătoare și nu ține cont de nimic decât de ea însăși.