Frica circulă prin subteran

            Ce înseamnă primul volum de poezie? Nu libertatea de a alege exact ce vrei să faci?

            Asta înseamnă, de fapt, poezia: libertate, iar George Chiriac ne aruncă în ochi cu ea. El dărâmă inocența aparentă din Alice in wonderland și presară tot felul de lucruri simple ale vieții cotidiene prin a sa carte. De ce? Pentru a le putea dărâma.

            Lucruri mărunte precum „întunericul scărilor de bloc”, un „ceai în Moscova”, „bomboane confiate” sau o serie de „sosiri la Bellu” se transformă, ca și Alice, în frică, și încep să circule prin subteran. Oare câte feluri de frică sunt în subteran? Aflați. Uitați-vă la George, pentru că el umblă cu ele sa subraț pe post de motan Cheshire.

Re.volver

Re.volver de Livia Ștefan este ca povestea unei crime. Totul începe cu o dilemă de viață și de moarte, apoi apare imprevizibilul, ca o ruletă rusească pe venele altuia, și pasiunea, părerea de rău, dorul.

E ca la Powerpuff girls, numai că în loc de „Sugar, spice, and everything nice”, este aleasă viața, iubirea și roata sorții, iar în loc de trei fetițe iese cava inedit, o carte de poezie de care te atașezi atunci când o citești.

Totuși, cine moare? Cine știe? Poate un câine din București, poate dragostea eternă a cuiva, dar este cineva sau ceva la care ajungi să ții citind despre ea.

A, era să uit, e drăguț că nu e nici un punct (în afară de cele de pe „i”) în tot textul, dar e unul în titlu...